Va impartasesc un secret...cand doresc un moment de respiro ascult/citesc/vizualizez interviuri cu artisti lirici, asta pe langa faptul ca ascult muzica. Daca ar fi dupa mine, as asculta 24 din 24.
Revenind la interviuri, imi aduc o oaza de liniste, plus ca invat multe lucruri interesante prin intermediul lor si mai ales ajung sa descopar si mai mult persoana pe care o admir.
Weekendul acesta, unul imbibat in insomnie, ca de obicei, am dat peste un interviu cu draga noastra Nelly Miricioiu, pe site-ul Cronica Muzicala Online, site pe care il voi urmari cu deosebit interes de acum incolo. Pe aceasta cale, tin sa ii multumesc Danielei, pentru ca a impartasit linkul cu noi.
Evident trebuie sa multumim si domnului Costin Popa pentru un interviu de mare clasa si doamnei Miricioiu pentru inca o lectie de profesionalism si de frumusete sufleteasca.
O sa punctez aspectele care mi-au placut tare mult din ceea ce a raspuns marea noastra soprana, bineinteles tot interviul este superb, si l-am citit din scoarta in scoarta cu mare curiozitate si entuziasm.
''Am avut totdeauna un instinct extraordinar și de câte ori am încercat ceva care era mai dramatic, n-am ezitat, pentru că temperamentul meu era potrivit. Însă nu aveam datele tehnice cu care să-l îmbin cu culorile și necesitățile partiturii. Și, mi-am dat întotdeauna seama de acest lucru, așa încât dacă am făcut lucruri dramatice, am făcut foarte puține.''
''Eu nu am avut niciodată o voce mare, nu am spus niciodată că sunt dramatică, însă dacă ne uităm la trecutul cântăreților din perioada Amelitei Galli-Curci sau a lui Beniamino Gigli, toți cântau absolut întreg repertoriul, nu era necesar să ai glas mare, ci să fii muzical, să interpretezi ce scrie în partitură și, bineînțeles, să se audă în sală. Pentru mine, vocile microfonice nu sunt suficiente. Am făcut „Nabucco” ori eu știu bine că nu sunt o Abigaille, dar am încercat.''
''Pe mine mă irită foarte tare când oamenii încep să te pună în anumite boxe și să te categorisească, declarând „Asta nu este Toscă!” Ce înseamnă oare? Există anumite legi care trebuie respectate și atâta timp cât vocea nu îți este înecată de orchestră, atâta timp cât reușești să aduci drama pe scenă, eu zic că, în principiu, ești valabilă.''
''După mine, toate glasurile trebuie să facă vocalize de agilități, pentru a nu le pierde.''
''Pentru mine, să spui absolut înseamnă că de acolo nu mai există viitor. Nici să stabilești care a fost cea mai mare soprană a generației ei nu se poate. Îmi amintesc că în vremea în care am apărut pe piața liricii existau Joan Sutherland, Katia Ricciarelli, Leontyne Price, Margaret Price, Montserrat Caballé, Kiri te Kanawa, Luciana Serra. Pe cine poți să consideri soprana acelei generații?''.
''Bucură-te de un spectacol, bucură-te de ce vezi și de un triumf al artei, al muzicii! Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci apar problemele.''
''Când cânt belcanto, auzi exact vocea mea pe care ai auzit-o și acum 20 de ani. Dar dacă cânt ceva mult mai dramatic, e vorba de o altă voce, nu fiindcă o fac eu, ci pentru că tehnica mea de respirație – în care cred enorm –, pronunția, flexibilitatea și suportul consoanelor mă îndrumă. Glasul îmi este ca un șuvoi de apă care, într-un anume context, curge într-un fel, dar pus în altă formă, mai bogată, curge altfel.''
''Pentru mine există o reacție imediată în a mă conecta cu cuvântul. Dacă eu cânt „Sì, mi chiamamo Mimì”, gândesc și îmi explic „Sì” (da, știu ce fac), „mi chiamano” (pe mine mă cheamă), imediat fiecare cuvințel capătă o altă culoare. Așa îi pregătesc și pe studenții mei. Le cer să-mi explice prin voce fiecare fragment. Eu nu pot cânta într-o limbă pe care n-o înțeleg. Dacă aș fi vorbit germana și aș fi avut siguranța exprimării ar fi fost altceva. Nu numai din punct de vedere tehnic îmi lipsește baza dar îmi lipsește și sensul cuvântului.''
De ce am ales sa va arat tocmai aceste fragmente? Pentru ca intaresc ideea pe care am punctat-o intr-o postare anterioara...Din fiecare cuvant reiese inteligenta unei artiste, profesionalismul, dedicarea si munca titanica...Toate acestea nu pot decat sa sublinieze faptul ca Nelly Miricioiu este o artista completa, o artista adevarata. Si nu in ultimul rand ne dezvaluie si calitatea umana desavarsita, mai rar intalnita in zilele noastre.
Sunt complet de acord cu faptul ca anumite comparatii ne pot abate de la a savura momente frumoase. Nu am fost adepta comparatiilor, am admirat artistul asa cum a fost si nu m-am oprit sa il compar cu nimeni, pentru ca el prin ceea ce este si prin ceea ce face este unic. Ador multi artisti si imi place la fiecare cate ceva, fiecare ofera ceva minunat. De asemenea, intotdeauna cuvantul mi s-a parut important, sacru, de aceea ii admir pe aceia care ii acorda importanta si care ii pot da viata in cant, si il redau asa cum este.
In plus, vocea umana este un dar extraordinar si sunt fascinata in fiecare moment in care descopar noi si noi puteri misterioase ale vocii. Apreciez fiecare voce, indiferent ca este mare sau mica. Eu sunt de parere ca asta nu te face mai mult sau mai putin important. Din contra, cred ca nu conteaza ce voce ai, ci ce poti realiza cu ea! Bineinteles ca existe si anumite limite, insa de ce sa nu luam vocea, asa cum este ea, de ce sa nu luam oamenii asa cum sunt, de ce sa nu ii lasam sa ne arate ceea ca pot face lucruri frumoase?
Daca v-am facut putin curiosi, poftiti aici si cititi tot interviul, este foarte interesant, foarte util iar intrebarile sunt adresate intr-o maniera inteligenta. Asa puteti afla mai multe lucruri despre una din artistele noastre de seama. Il recomand cu toata increderea.
Enjoy!
Cu drag,
a voastra visatoare operatica
Dupa cum v-am obisnuit, va las sa savurati o minunata interpretare...Dureros de frumoasa!
Un comentariu:
Dear trebuie sa recunosc ca ti-a iesit super frumos blogul si te felicit din suflet!!!!!!! e o bucurie pt mine sa gasesc aici tot ce iubesc. hugs!!!
Trimiteți un comentariu